di Cristina Cotarta

O dată pe an, românii care locuiesc în Sacrofano devin mult mai nostalgici si  nici  măcar  minunile  acestei  țări  nu pot potoli “DORUL”: sunt tradițiile legate de festivitățile de iarnă românești – emoția primei ninsori, entuziasmul care încălzește trupul și spiritul de a putea merge la temperaturi foarte scăzute, oamenii de zăpadă, colindele de Crăciun care răsună peste tot, pe stradă, la televizor, rețetele moștenite de la bunici pentru sărbători, porțiile exagerate, vizitele la prieteni și rude. Cântece, scene itinerante ale Nașterii Domnului, Mos Nicolae, colinde, sarmale, “Irod-ul” și “Viflaim-ul” (nume pline de semnificație pentru toăi creătinii, care derivă din Irod și Betleem). Tradițiile Crăciunului românesc rezonează în fiecare an de la începutul lunii decembrie până pe 6 ianuarie. Cu toate acestea, nu doar cetățenii care nu au părăsit România fac ca traditiile să continue în fiecare an, ci și cei care locuiesc în Sacrofano pentru muncă, studiu sau pentru a fi alături de familie. De la începutul lunii decembrie și în special din 6 decembrie, ziua “Sfântului Nicolae” până la Crăciunul ortodox, românii din Sacrofano își practică tradițiile, și datorită ajutorului bisericii ortodoxe “Sf. Filofteia de la Curtea de Argeș” Castel Nuovo  di Porto (RM) și “Mănăstirea Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul”, Civita Castelana în care se povestesc evenimentele biblice și vor răsuna colindele de Crăciun.Pentru mulți, chiar și pentru copii – chiar dacă acum sant mai mulț italieni decât români din punct de vedere al vieții – Mos Nicolae este cel care reprezintă ziua dăruirii , în noaptea de 5 decembrie Moș Nicolae va aduce copiilor români neascultători și leneși un toiag ca avertisment, în timp ce copiilor respectuoși și ascultători cadouri (de obicei dulciuri sau jucării). O tradiție care a supraviețuit cumva chiar și perioada comuniste, când în România atee, Moș Crăciun și Sfântul Nicolae au fost redenumiăi “Moș Gerila”. Dacă pentru copii tradiția este respectată cu darurile “Mos Nicolae”, care se combină cu tradițiile Crăciunului italian, dublând efectiv cadourile, pentru adulți, pe de altă parte, factorul de echilibru, atât fizic, cât și spiritual, este reprezentat de autoimpunere: postul, una dintre pietrele de temelie ale religiei ortodoxe și odată ce postul s-a terminat în ziua de Crăciun, gastronomia este, de asemenea, pe deplin printre cele mai iubite tradiții: “Sarmalele național, acele rulouri gustoase de carne și orez în frunze de varză, cârnați, cozonaci (panetone) un adevărat brand al țării, un fel de “Made in Romania”. Cu doar  câțiva ani în urmă, aceste produse puteau fi găsite doar în magazinele cu specialități românești. În ultima vreme, însă, și-au făcut apariția și pe rafturile supermarketurilor italiene, devenind la îndemâna consumatorilor italieni. Cei care nu  se pot întoarce în România cu această ocazie găsesc această magie în cadrul asociațiilor de români, Biserica Ortodoxă, medii în care tradițiile iernilor românești se perpetuează de la un an la altul, de la o generație la alta, iar atunci bucuria de a primi un cadou sau amenințarea unei pedepse simbolice pentru copii reprezintă motivații puternice pentru respectarea regulilor, iar “Mos Nicolae” sau Befana sunt cei care, În imaginația copiilor, ei își răsplătesc sau nu comportamentul. Desigur, odată cu creșterea prosperității și stimularea consumismului, “Mosul” devine din ce în ce mai generos.