di Cristina Cotarta

Il significato di questa due parole è lo stesso indicando gli abitanti della Romania. In realtà nel lessico della lingua italiana entrambe le forme (rumeno e romeno) vengono trattate come varianti l’una dell’altra e quindi utilizzabili come si preferisce. Questo perché col tempo nessuna delle due parole ha prevaricato sull’altra, ma entrambe venivano usate in modo quantitativamente uguale e quindi una non ha  dominato l’altra. Non solo nella lingua italiana si trovano delle varianti su questa parola. Nella lingua di Romania esistono due forme diverse per indicare gli abitanti del Paese:  “Roman” che  è  il  più  antico e usato nella cultura antica di questo paese, e poi “Ruman” dal latino che però si traduceva come “romano” riferito alla popolazione latina. Riguardo questa differenza tra ru- e ro-  ci  sono stati dibattiti in moltissime lingue con motivazioni che sostenevano o l’una o l’altra radice secondo fatti storici o etici. Uno dei motivi  a  sostegno di  “Rumeno” era  di  base latina: la forma con “Ro” veniva vista come un ‘evoluzione della parola collegata alla fraternità latina dei consanguinei Daci. Oggi questi scontri si sono dissolti e ufficialmente per la lingua italiana è possibile usarle entrambe, anche se sembra che l’espressione “Rumeno” venga usata più spesso. In lingua romena si dice român per “romeno”, quindi in realtà la confusione nasce solo in alcune lingue straniere, tra cui l’italiano. Capita molto spesso di sentire questa confusione, soprattutto nei media, nei commenti online o nei discorsi informali. A volte anche in modo strumentale, per rafforzare pregiudizi, come se “romeno” implicasse automaticamente “Rom”, che a sua volta viene (ingiustamente) legato a criminalità o marginalità. È un meccanismo sbagliato ma purtroppo diffuso. Molti cittadini della Romania preferiscono essere chiamati “rumeni” (invece che “romeni”) proprio per evitare l’associazione errata con i Rom, che sono un gruppo etnico a parte presente in vari Paesi europei. Di conseguenza, alcuni rumeni cercano di prendere le distanze da quell’immagine, sottolineando di essere cittadini della Romania (cioè rumeni, non rom). In effetti la Romania stessa, nel 2000, chiese ufficialmente all’Unione Europea di usare la forma “rumeno” per evitare fraintendimenti — anche se linguisticamente “romeno” resta corretto. Questa situazione, infatti, ha creato un piccolo paradosso linguistico. La forma corretta dal punto di vista etimologico è “romeno”. Ma per ragioni di sensibilità sociale e identitaria, sempre più persone preferiscono “rumeno”, anche nei contesti ufficiali. Quindi oggi si assiste a una sorta di convivenza tra i due termini, dove la scelta non è più solo  grammaticale,  ma anche identitaria.

Facem pace intre Rumeno e Romeno “Ru- e Ro”

Sensul acestor două cuvinte este același cu cel al locuitorilor României. În realitate, înlexiconul limbii italiene, ambele forme (Rumeno e Romeno) sunt tratate ca variante una a celeilalte și, prin urmare, pot fi folosite după cum se preferă. Acest lucru se datoreazăfaptului că, de-a lungul timpului, niciunul dintre cele două cuvinte nu a prevalat asupraceluilalt, dar ambele au fost folosite într-un mod cantitativ egal și, prin urmare, unul nu l-a dominat pe celălalt. Nu numai în limba italiană există variații ale acestor cuvinte. În limbaromână există două forme diferite pentru a indica locuitorii României: “Roman” care  este  cel  mai  vechi  și  cel mai folosit în cultura antică a acestei țări, și apoi “Ruman” din latinăcare, totuși, s-a tradus ca Romano referindu-se la populația latină. În ceea ce privește această diferență dintre Ru și Ro au existat dezbateri în multe limbi cu motive care susțineau fie una sau alta rădăcină, în funcție de fapte istorice sau etice. Unuldintre motivele pentru “român” a fost bazat pe latină: forma cu “Ro” a fost văzută ca o evoluție a cuvântului legat de fraternitatea latină a rudelor de sânge dacice. Astăzi acesteciocniri s-au dizolvat și oficial pentru limba italiană este posibil să le folosești pe amândouă, deși se pare că expresia “rumeno” este folosită mai des. În română, spunem român pentru “română”, deci în realitate confuzia apare doar în unelelimbi străine, inclusiv în italiană. Se întâmplă foarte des să auzim această confuzie, mai ales în mass-media, în comentariionline sau discursuri informale. Uneori chiar instrumental, pentru a întări prejudecățile, ca și cum “romeno” ar implica automat “romi”, care la rândul său este (nedrept) legat de criminalitate sau marginalizare. Este un mecanism greăit, dar din păcate larg răspândit. Mulți cetățeni ai României preferă să fie numiți “rumeni” (mai degrabă decât “romeni”) tocmai pentru a evita asocierea greșită cu romii, care sunt un grup etnic separat prezent îndiferite țări europene. Drept urmare, unii români încearcă să se distanțeze de această imagine, subliniind că suntcetățeni ai României (adică români, nu romi). De fapt, România însăși, în 2000, a cerut  oficial  Uniunii Europene să folosească forma “rumeno” pentru a evita neînțelegerile – chiar dacă lingvistic “romeno” rămâne corectă. Această situație, de fapt, a creat  un  mic  paradox  lingvistic: Forma corectă din punct de vedere etimologic este “romeno”. Dar din motive de sensibilitate socială și identitară, tot mai mulți oameni preferă “rumeno”, chiar și în contexte oficiale. Așa că astăzi asistăm la un fel de coexistență între cei doi termeni, în care alegerea nu mai este doar gramaticală, ci și identitară.